De la începutul lunii mai până în prezent mai mult de 80 de cazuri de variolă a maimuței au fost raportate către OMS din 12 state membre. Organizația Mondială a Sănătății a declarat că alte 50 de cazuri suspecte sunt investigate în alte țări.
Virusul poartă numele de variola maimuțelor deoarece cercetătorii l-au detectat pentru prima dată la maimuțele de laborator în 1958, dar se crede că se transmite oamenilor de la animale sălbatice, cum ar fi rozătoarele, fie de la alte persoane infectate. În medie, pe parcusul unui an câteva mii de cazuri ale acestei boli apar în Africa, de obicei în părțile de vest și centrale ale continentului. Cazurile din afara Africii au fost însă limitate la câteva asociate de obicei cu călătoriile acolo sau cu importul de animale infectate. Cu toate acestea, în prezent se crede că infecțiile mai recente s-au răspândit în comunitate, crescând riscurile unui focar mai larg.
Variola maimuțelor este diferită însă de SARS-CoV-2, coronavirusul responsabil pentru pandemia COVID-19. Noul virus nu se transmite la fel de ușor de la o persoană la alta și deoarece are o strânsă legătură cu virusul variolei, există deja tratamente și vaccinuri la îndemână pentru a limita răspândirea acestuia. Așadar, deși oamenii de știință sunt îngrijorați pentru orice nou comportament viral, aceștia nu sunt panicați.
În timp ce SARS-CoV-2 este răspândit prin picături mici din aer numite aerosoli, se crede că variola maimuței se răspândește atunci când cineva intră în contact apropiat cu o altă persoană, animal sau material infectat cu virusul. Virusul poate pătrunde în organism prin răni, căile respiratorii sau prin ochi, nas și gură.
„Acesta este un virus care este super stabil în afara gazdei umane, așa că poate trăi pe obiecte precum pături și lucruri de genul acesta”, dr. Scott Gottlieb
O persoană cu variola maimuței are probabilitatea să infecteze mult mai puține contacte apropiate decât cineva cu SARS-CoV-2. Ambele virusuri pot provoca simptome asemănătoare gripei, însă. Printre primele simptome ale variolei maimuței sunt incluse febra, durerea de cap, durerile de spate, durerile musculare sau nivelul scăzut de energie, au spus oficialii OMS. Aceasta evoluează apoi la o erupție pe față, mâini, picioare, ochi, gură sau organe genitale, care se transformă în umflături ridicate sau papule, care apoi devin vezicule care seamănă adesea cu varicela. Acestea se pot umple apoi cu un lichid alb, devenind o pustulă, care se rupe și se vindecă.
Variola maimuței nu are de obicei forme grave, dar poate fi severă la unele persoane, cum ar fi copiii, femeile însărcinate sau persoanele cu suprimare imunitară cauzată de alte afecțiuni de sănătate. Deși virusul a fost considerat rar și de obicei, departe de a fi fatal, o anumită versiune a bolii ucide aproximativ 10% dintre persoanele infectate. Forma virusului care circulă în prezent este considerată a fi mai ușoară, cu o rată a mortalității de mai puțin de 1%.
Există dovezi care sugerează că vaccinul împotriva variolei poate ajuta la prevenirea infecțiilor cu noul virus și la scăderea severității simptomelor. Vaccinarea după expunerea la virus poate ajuta, de asemenea, la scăderea șanselor de îmbolnăvire severă. CDC recomandă în prezent vaccinarea împotriva variolei numai persoanelor care au fost sau sunt susceptibile de a fi expuse la variola maimuței.
Articol de Izabela Constantin
