Un nou studiu derulat de cercetătorii de la Universitatea Queen Mary din Londra sugerează faptul că șoarecii care trăiesc în grupuri au un sistem imunitar mai puternic decât cei care sunt izolați. Șoarecii care trăiesc singuri sunt mai susceptibili problemelor de sănătate cauzate de un sistem imunitar slăbit.
O viață trăită în izolare este considerată o problemă a societății noastre, fiind afectată negativ atât sănătatea mentală, cât și cea fizică, din cauza efectului negativ pe care singurătatea se pare că îl are asupra sistemului imunitar.
Rezultatele studiului derulat pe șoareci sunt clare, dar este încă nevoie de teste suplimentare care să implice oameni pentru a confirma concluziile. În urma analizei rezultatelor studiului s-a constatat faptul că șoarecii care trăiau singuri aveau o temperatură a corpului mai scăzută decât cei care locuiau cu alți șoareci. Aparent, rozătoarele care trăiesc în grup tind să se înghesuie împreună pentru a-și menține temperatura corpului „ideală”.
În cazul șoarecilor izolați, bineînțeles că temperatura corpului era mai scăzută, așadar sistemul lor imunitar s-a modificat pentru a deveni mai „alert”, pregătit să lupte împotriva infecțiilor. Acești șoareci singuratici au reușit să elimine mai rapid infecțiile bacteriene, datorită faptului că organismele lor erau pregătite. Această rezistență crescută la infecție a fost inversată în momentul în care șoarecilor izolați li s-au adus cuiburi artificiale, care le-au permis să recreeze comportamentul de ghemuire în care s-ar putea angaja șoarecii care trăiesc în grup.
Starea de „alertă” în care se aflau șoarecii obligați să se încălzească fără ajutor ar avea consecințe negative asupra sistemului imunitar pe termen lung, deoarece ar putea provoca boli cronice precum boala Alzheimer, demență și boli cardiovasculare. Există deja un număr mare de dovezi care leagă o activare imună crescută de boli neurodegenerative, afecțiuni psihiatrice și tulburări autoimune.
„A trăi singur este o problemă a societății noastre care a fost cu siguranță exacerbată în timpul pandemiei și ne afectează negativ sănătatea în diferite moduri pe care abia începem să le aflăm. Acest studiu este un alt exemplu care ne face să credem că condițiile noastre de viață pot avea o influență puternică asupra imunității și, potențial, a sănătății pe termen lung”, a declarat autorul principal al studiului, Alice Hamilton. „Când suntem izolați, corpul simte că nu există nimeni care să ne ajute și să aibă grijă de noi dacă ceva nu merge bine, așa că îi spune sistemului imunitar să fie pregătit și gata pentru orice eventualitate. Dar este extrem de obositor și deloc sănătos să fim în alertă maximă tot timpul și, în cele din urmă, creierul nostru poate suferi de această stare de alarmă continuă”.
Mai mulți oameni de știință consideră că rezultatele acestui studiu, deși derulat pe animale, au o serie de implicații cu adevărat interesante pentru oameni .
„Am văzut că apartenența la un grup în cazul șoarecilor îi ajută să mențină o temperatură corporală ideală, ceea ce este crucial pentru un răspuns imunitar fiziologic „normal” la boli și infecții. Există un potențial benefic nu doar pentru bunăstarea noastră mentală, ci și pentru bunăstarea noastră imunologică”, declară Fulvio D’Acquisto, profesor de imunofarmacologie la Universitatea Queen Mary din Londra.
Înțelegem așadar că singurătatea, practicată pe parcursul unor perioade lungi, ne poate influența negativ atât starea mentală, cât și cea fizică. Oamenii rămân animale sociale care au nevoie să aparțină unor grupuri și să interacționeze regulat cu semenii lor.
Articol de Izabela Constantin