Distracția constantă pe care ne-o oferă rețelele de socializare împiedică mintea noastră să intre într-un sentiment mai profund și mai complet de plictiseală, potrivit unui nou studiu, ceea ce este păcat, având în vedere că plictiseala completă poate fi un teren fertil pentru inovare.
Acest nivel „profund” de plictiseală este diferit de nivelul inițial, superficial, de plictiseală pe care îl experimentăm atunci când așteptăm într-o stație de autobuz sau să înceapă un program de televiziune. Cu toate acestea, această scufundare inițială în monotonie poate fi eliminată instantaneu printr-o verificare a rețelelor de socializare precumTwitter, Instagram, TikTok sau Facebook, ceea ce înseamnă că nivelul nostru de plictiseală nu progresează niciodată către zona de creativitate.
“Plictiseala profundă poate suna ca un concept negativ, dar, de fapt, poate fi extrem de pozitivă dacă oamenilor li se oferă șansa de a gândi și de a dezvolta cancepte noi .Trebuie să recunoaștem că pandemia a fost o experiență tragică, distructivă și consumatoare pentru mii de oameni mai puțin norocoși, dar suntem cu toții familiarizați cu poveștile celor aflați în izolare, care și-au găsit noi hobby-uri, cariere sau direcții în viață.”, a spus Timothy Hill, sociolog la Universitatea din Bath din Marea Britanie.
Hill și colegii săi au examinat viețile a 15 persoane cărora fie li s-a acordat timp liber de la muncă, fie li s-a cerut să lucreze de acasă în timpul pandemiei de coronavirus. Vârstele, ocupațiile și mediul educațional au variat între participanți, care erau toți din Anglia sau Irlanda. Au fost realizate interviuri structurate cu participanții, în care aceștia au explicat cum și-au petrecut timpul în perioada pandemiei, precum și tipul de sentimente pe care le-au trăit. În timp ce plictiseala a continuat să apară din nou și din nou, acest lucru a fost adesea contracarat de rețelele sociale și așa-numitul “doomscrolling”.
Acei oameni implicați în studiu care au experimentat o plictiseală mai profundă au descoperit că aceasta le-a adus sentimente de neliniște și gol, dar cu toate acestea, a existat și un impuls reînnoit pentru a umple acel gol: pasiuni precum tâmplărie, gătit și ciclism au fost descoperite sau redescoperite în timpul pandemiei.
Cercetătorii sunt dornici să sublinieze faptul că mulți oameni nu au luxul de a nu face nimic pentru perioade lungi de timp și că rețelele sociale pot fi vitale în menținerea relațiilor cu familia și prietenii. Cu toate acestea, ei spun că este un aspect important de subliniat despre modul în care rețelele sociale ne afectează gândirea.
„Problema pe care am observat-o a fost că rețelele de socializare pot atenua plictiseala superficială, dar că distragerea atenției consumă timp și energie și poate împiedica oamenii să progreseze într-o stare de plictiseală profundă, în care ar putea descoperi noi pasiuni”, a spus Hill.
Această idee de plictiseală superficială și plictiseală profundă datează de aproape 100 de ani de la o serie de prelegeri ale filozofului german Martin Heidegger. Heidegger a sugerat că plictiseala este o parte extrem de importantă a vieții și una care trebuie cultivată.
Este interesant că, în deceniile care au trecut, au fost concepute din ce în ce mai multe modalități de a evita plictiseala: acum mințile noastre pot fi distrase non-stop, datorită rețelelor socializare și a tuturor celorlalte oferite de smartphone-uri, tablete și computere. Nu trebuie să te oprești niciodată și să te pierzi în gânduri, dacă nu vrei.
„Această cercetare ne-a oferit posibilitatea de a înțelege modul în care cultura și dispozitivele care promit o mulțime de informații și divertisment, ne pot remedia plictiseala superficială, dar de fapt ne împiedică să găsim lucruri mai semnificative. Cei care se angajează în detoxificări digitale ar putea fi pe calea cea bună.”,a concluzionat Hill.
Cercetarea a fost publicată în Marketing Theory.
Articol de Cristina Zarioiu
