Privitul cruciș în cazul copiilor este asociat cu o prevalență crescută a bolilor mintale, sugerează rezultatele unui studiu amplu. Cercetătorii au descoperit că micuții cu strabism au un risc de până la două ori mai mare de a dezvolta anxietate, depresie, tulburare bipolară și schizofrenie prin comparație cu cei fără afecțiuni oculare.
Strabismul, o afecțiune în care ochii nu se aliniază, este una dintre cele mai frecvente boli oculare la copii, unele estimări sugerând că afectează mai mult de 1,5 milioane de tineri americani.
Pacienții cu strabism au probleme în a face contact vizual și sunt afectați social și funcțional, a declarat investigatorul principal al studiului Stacy L. Pineles, de la Departamentul de Oftalmologie, Universitatea California din Los Angeles (UCLA), pentru Medscape Medical News.
Există un indiciu din cercetările anterioare care sugerează că strabismul este asociat unui risc mai mare de dezvoltare a unor boli mintale. Cu toate acestea, majoritatea studiilor au utilizat eșantioane mici și relativ omogene, a spus dr. Pineles. Noul studiu include peste 12 milioane de copii, cu vârsta medie de 8 ani, dintr-o bază de date privată de asigurări de sănătate care adună într-un loc diverse rase și etnii, precum și regiuni geografice din Statele Unite.
Astfel au fost incluși 352.636 de copii cu strabism și 11.652.553 de copii fără boală oculară diagnosticată, care au servit drept grup de control. Studiul a evaluat cinci diagnostice de boli mintale. Acestea au inclus tulburarea de anxietate, tulburarea depresivă, consumul de substanțe sau tulburarea de dependență, tulburarea bipolară și schizofrenia. În general, copiii cu strabism au avut o prevalență mai mare a tuturor acestor afecțiuni, cu excepția tulburării de consum de substanțe.
Cercetătorii au împărțit grupul de strabism în cei cu esotropie, unde ochii se întorc spre interior (52,2%), exotropie, unde se întorc spre exterior (46,3%) și hipertropie, unde un ochi se îndreaptă în sus (12,5%). Cercetătorii au descoperit că toate cele trei condiții au fost asociate cu un risc crescut de tulburare de anxietate, tulburare depresivă, tulburări bipolare și schizofrenie.
Este imposibil de determinat din acest studiu modul în care strabismul este conectat cu bolile mintale. Cu toate acestea, cercetătorii cred că depresia și anxietatea ar putea fi legate de strabism prin intermediul tachinării care afectează stima de sine, deși genetica ar putea juca, de asemenea, un rol. Pentru afecțiuni precum schizofrenie, o legătură genetică comună cu strabismul ar putea fi mai probabilă, a adăugat ea.
„Schizofrenia este un diagnostic destul de sever, așa că doar să fii tachinat sau să ai o stimă de sine slabă nu este probabil suficient” pentru a dezvolta schizofrenia. Dr. Pineles și colegii săi au o altă lucrare care examinează bolile mintale și alte tulburări oculare grave la copii și prezintă constatări similare, a spus ea.
Există studii care arată cum corectarea chirurgicală a nealinierii oculare poate fi asociată cu reducerea anxietății și a depresiei. Cu toate acestea, asigurarea de sănătate pentru o astfel de corecție chirurgicală „s-ar putea să nu fie disponibilă din cauza concepției greșite că aceste condiții sunt „cosmetice”, notează de asemenea autorii.
Deoarece multe tulburări de sănătate mintală încep în copilărie sau adolescență, „este esențial să identificăm, să abordăm și, dacă este posibil, să prevenim aceste tulburări la o vârstă fragedă, deoarece eșecul de a interveni în timp util poate avea consecințe asupra sănătății pe tot parcursul vieții”, spun Prakalapakorn și colegii.
„În timp ce rapoartele de caz au demonstrat asocierea dintre neuropatia optică ereditară Leber și schizofrenie, acest studiu sugerează că poate exista și o prevalență crescută a schizofreniei și a tulburării bipolare la copiii și adolescenții cu boli oculare, nu doar depresie și anxietate”, au concluzionat autorii.
Cercetătorii sunt de părere că aceste studii întăresc necesitatea de a investiga rolul pe care îl joacă bolile oculare în dezvoltarea bolilor mintale la copii și adolescenți și astfel se așteptă o muncă științifică continuă pentru felul cum vedem și cum ne vor vedea viitoarele generații.
Articol de Larisa Ivan
