Endometrioza este o afecțiune inflamatorie cronică determinată de hormonii estrogen și progesteron.
La femeile cu endometrioză, celulele din mucoasa uterului (endometrul) se găsesc în alte părți ale corpului, cel mai frecvent în pelvis (de exemplu, pe căptușeala peretelui pelvisului; sau în ovare, trompe uterine, vezică urinară, intestinul sau ligamentele care susțin uterul). Celulele pot fi găsite și între uter și rect, sau între rect și vagin.
Modificările hormonale ale ciclului menstrual afectează țesutul endometrial deplasat, provocând inflamarea și durerea zonei. Aceasta înseamnă că țesutul va crește, se va îngroșa și se va descompune. De-a lungul timpului, țesutul care s-a stricat nu are altă opțiune decât să rămână prins în pelvis.
În prezent, nu există un remediu pentru endometrioză, dar există opțiuni de tratament pentru durerea și infertilitatea asociate. Nu toate tratamentele funcționează bine pentru toate femeile cu endometrioză.
Există tratamente precum Elagolix și Leuprorelina (Orilissa și Lupron), care nu funcționează pentru toată lumea și nu pot fi luate mai mult de doi ani din cauza efectelor adverse. Aceste medicamente nu numai că pot duce la pierderea semnificativă și potențial ireversibilă a densității osoase, ci pot induce și simptome asemănătoare menopauzei, cum ar fi bufeurile, insomnia și schimbările de dispoziție.
De asemenea, simptomele endometriozei pot reveni după oprirea tratamentului sau în cazul intervenției chirurgicale, pe măsură ce trece mai mult timp după procedură.
Un medicament supus testelor pentru această afecțiune, numit Linzagolix, s-ar putea dovedi într-o zi o alternativă mult mai bună decăt cele prezentate anterior. În prezent, este testat de compania biofarmaceutică ObsEva ca o modalitate potențială de a trata durerea asociată endometriozei, precum și sângerarea menstruală abundentă de la fibromul uterin.
De la sfârșitul anului 2021, în urma publicării rezultatelor a două studii clinice de fază 3, Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) din Statele Unite ia în considerare linzagolix drept tratament pentru fibromul uterin. S-ar putea să nu mai dureze mult până când oficialii consideră că medicamentul este un tratament pentru persoanele cu endometrioză.
În studiu au fost testate două doze diferite de Linzagolix administrate zilnic: o doză de 200 mg și o doză de 75 mg. Cu doza mai mare, pacienților li s-a administrat și o terapie hormonală „adăugată”, deoarece medicamentul acționează asupra creierului pentru a reduce producția de estrogen în ovare.
În comparație cu un placebo, ambele doze au dus la o reducere semnificativă a crampelor menstruale severe și frecvente, a constipației legate de menstruație (cunoscută sub numele de dischezie) și a durerii pelvine generale după trei luni. După șase luni, îmbunătățirile au continuat și efectele secundare au fost limitate.
În 2019, în timpul studiilor clinice de fază 2, bufeurile au fost cea mai frecventă reacție adversă a administrării de Linzagolix, impactând aproximativ 20% dintre oameni cu doza mică și aproape jumătate dintre cei cu doza mare. În timpul acestor studii, medicamentul în doză mică nu a arătat „nici un impact semnificativ clinic asupra densității minerale osoase”, în timp ce doza mai mare a prezentat doar pierderi minime.
Ambele doze de medicament sunt raportate ca fiind eficiente, însă cercetătorii de la ObsEva spun că doza mică este testată ca o opțiune pentru pacienții care nu pot sau nu doresc să ia hormoni cu terapie suplimentară.
„ 200 mg de Linzagolix pe zi, alături de terapie suplimentară și-au demonstrat o eficacitate excelentă, cu modificări minime ale densității minerale osoase, sugerând că această doză poate fi utilizată pentru tratament pe termen lung”, spune Hugh Taylor, cercetător în endometrioză la Universitatea Yale.
Această variantă de tratament se poate, bineînțeles, să nu fie apreciată de toate persoanele care suferă de endometrioză, însă cu cât există mai multe opțiuni de tratament pentru persoanele cu afecțiuni incurabile, cu atât au șanse mai mari de a găsi tratamente care funcționează pentru ei.
Articol de Izabela Constantin
