Un consorțiu internațional format din cercetători de renume și-au unit forțele pentru a descoperi misterele migrenei, o afecțiune care afectează 1 miliard de persoane în întreaga lume, 39 de milioane în Statele Unite ale Americii sau 1 din 6 români. Având în vedere că, la nivel mondial, migrena este al doilea factor care contribuie la numărul de ani trăiți cu o dizabilitate, există în mod clar o nevoie de noi tratamente, cele existente nefiind suficiente.
Aceștia au identificat peste 120 de regiuni ale genomului care sunt legate de riscul de migrenă. Studiul îi ajută pe cercetători să înțeleagă mai bine bazele biologice ale migrenei și ale subtipurilor sale.
Studiul desfășurat este cel mai amplu studiu genomic care a investigat migrenele de până acum, cercetătorii descoperind de trei ori mai mulți factori genetici de risc pentru migrenă decât erau cunoscuți până acum.
În cele 123 de regiuni ale genomului nou descoperite ca jucând un rol în dezvoltarea migrenelor, se numără două gene ce pot fi țintă a unor medicamente recent dezvoltate împotriva migrenelor.
Cercetători din toată lumea au colaborat și și-au unit bazele de date genetice a 873.000 de participanți la studiu, dintre care 102.000 aveau migrenă, iar rezultatele au fost publicate în revista Nature Genetics.
Cauzele apariției migrenelor nu sunt cunoscute în totalitate, dar un consens există în legătură cu faptul că aceasta este o tulburare neurovasculară cu mecanisme patologice la nivelul creierului, dar și al vaselor de sânge. Factorii genetici sunt cunoscuți ca fiind contribuabili la riscul de migrenă, însă nu se cunoaște exact dacă cele două tipuri principale de migrenă – cu și fără aură – sunt similare din punct de vedere genetic.
Cele două categorii majore sunt migrena cu aură (numită și “migrenă clasică”) și migrena fără aură (cunoscută cândva sub numele de “migrenă comună”). “Aura” reprezintă “fază premonitorie” a migrenei și include, de obicei, simptome vizuale precum linii, forme sau flash-uri și sensibilitate la lumină sau mirosuri. Principalele clase de medicamente pentru tratarea migrenelor includ: analgezice, antiemetice, medicamente specifice anti-migrenă și medicamente profilactice.
Cercetările anterioare au arătat că factorii genetici contribuie în mod semnificativ la riscul de migrenă. Cu toate acestea, a fost mult timp dezbătut dacă cele două tipuri principale de migrenă – migrena cu aură și migrena fără aură – au un fond genetic similar.
Cercetătorii din cadrul consorțiului au analizat setul de date genetice printr-un studiu de tip GWAS ( genome-wide association study) un studiu ce evaluează asocieri la nivelul întregului genom, căutând variațiuni genetice ce sunt prezente mai frecvent la oamenii cu migrene decât la oamenii care nu suferă de migrene. Rezultatele au demonstrat că subtipurile de migrenă au atât o bază comună genetică, cât și una distinctivă în funcție de tipul de migrenă. Analizele au evidențiat trei variante de risc care par a fi specifice migrenei cu aură și două care par a fi specifice migrenei fără aură.
Cu ajutorul acestor rezultate, autorii studiului pot confirma conceptul conform căruia migrena este rezultatul atât unor factori genetici neuronali, cât și unor factori genetici vasculari, consolidând ideea că migrena este o afecțiune neurovasculară.
Una dintre regiunile nou identificate conține gene (CALCA/CALCB) care codifică peptida legată de gena calcitoninei, o moleculă implicată în crizele de migrenă și blocată de medicamentele pentru migrenă inhibitoare de CGRP. Anticorpii monoclonali legați de CGRP au avut succes în tratamentul preventiv al migrenei și au fost introduși recent pe piață. O altă regiune de risc acoperă gena HTR1F care codifică receptorul serotoninei 1F, care este ținta unei alte clase recente de medicamente pentru migrenă, numită ditani. Ditanii oferă un tratament acut promițător, în special pentru acei pacienți cu migrenă care nu pot utiliza triptani din cauza factorilor de risc cardiovascular.
Aceste două noi asocieri ce reies din studiul GWAS sugerează că ar putea exista și alte potențiale ținte medicamentoase printre noile gene descoperite. Prin GWAS, s-ar putea identifica în mod precis și genele care ar putea fi investigate pentru dezvoltarea unui tratament pentru fiecare subtip de migrenă. În general, este estimat că utilizarea dovezilor genetice la selectarea noilor ținte de medicamente dublează rata de succes în dezvoltarea clinică, iar aceste cercetări sporesc șansele oamenilor la o viață cu mai puține dureri de cap.
Articol de Victoria Nănău
